Numele meu este Octavia și fac parte din echipa Coffee Vibe.
În urmă cu 4 ani m-am cunoscut cu David Bedoya, nepotul lui Neol Bedoya, cel mai în vârstă fermier din familia Bedoya, familie cu tradiție în lumea cafelei încă din 1918. Deși, stiam ca David este un cunoscător și deținător de plantații, nu am luat niciodată în considerare ca această bogăție va fi parte din viața mea la un moment dat.
În martie 2020 am hotărât să plec în Colombia în vacanță și evident să îmi vizitez amicul pe care îl cunoscusem într-o altă călătorie care avea să-mi schimbe cursul vieții, Camino de Santiago de Compostella.
Astfel, am petrecut aproape 10 zile în „Eje Cafetero” alături de familia lui de fermieri, de oameni care iubesc ceea ce fac și care m-au introdus într-o lume total necunoscută mie până atunci. Mi-au insuflat și mie din pasiunea lor, dar și din munca pe care o depun zi de zi și de cele mai multe ori nerecunoscută.
Călătoria mea pe plantațiile de cafea a început cu așezări de mii de copăcei de cafea, care au undeva la 1,50-1,70 h și produc niște fructe roșii, cam de mărimea unei migdale. Ne trezeam dimineața devreme acompaniați de cântecul păsărilor, luam bicicletele și până în jurul orei prânzului eram de pe o plantație pe alta, făceam cunoștință cu unchii lui, deținători a altor plantații, cu angajații și managerii, cu culegătorii – toți niște oameni simpli, dar foarte fericiți. Făceam degustări de cafea și treceam prin toate procesele de prepare a fructelor de cafea. Am învățat că există trei procese principale:
- spălată
- naturală – cu diferiți timpi de fermentare
- honey
Probabil că ați întâlnit pe etichetele de pe pungile de cafea aceste metode de procesare, însă nici eu nu am știut ce înseamnă și care este diferența dintre ele, dar vă voi povesti mai detaliat despre asta într-un alt articol.
Am trecut pe la diferite prăjitori și am aflat că, cafeaua extrem de prăjtă (neagră) este toxică / carbonizată și nu este sănătoasă, iar prăjirea excesivă se face datorită faptului că boabele de cafea nu sunt calitative și pentru a putea scoate un profil – se accentuează amăreala. Și uite așa, am băut cafea cu note florale, fructate, cu diferite arome de nuci sau ciocolată și ce mi-a plăcut <3 Și da, nu a fost nici urmă de lapte prin ea și nici nu părea să aibă cineva lapte pentru cafea!
Discutând cu David și dorind să absorb cât mai multe informații despre această lume magică considerată la fel de prețioasă ca șampania sau vinul, am aflat cât de greu le este fermierilor și cât de mult se chinuie să nu renunțe la ferme în detrimentul fermelor de vaci, mult mai bănoase, ceea ce ar fi o pierdere pentru întreaga populație, cafeaua fiind a doua cea mai băută băutură din lume după apă.
Problema majora sunt cooperativele, care plătesc fermierii foarte prost, câteodată nereușind să își acopere cheltuielile săptămânale cu plata culegătorilor de cafea, fiind nevoiți să vândă cafeaua pe nimic. Astfel, se creează cercul vicios în care fermierii nu sunt motivați să producă o cafea bună, de calitate și sunt puși în ipostaza de a renunța la propria pasiune, la cunoștințele lor atât de bogate și transmise din generație în generație, lăsând totul în urmă pentru a putea supraviețui.
Această experiență minunată nu mi-a oferit doar o nouă perspectivă asupra cafelei și a bunăstării, ci m-a adus într-o familie de oameni frumoși, pricepuți și pasionați și mi-a oferit șansa să mă alătur echipei Da Vida, care s-a născut din latinescu „a da viață”.
